Procedura Succesorală
Procedura succesorală notarială este una amiabilă, prin care moștenitorii cad de acord asupra numărului și calității lor, a întinderii drepturilor ce le revin, precum și asupra bunurilor ce compun masa succesorală.
Această procedură este de competența notarului public din biroul notarial situat în circumscripția teritorială a judecătoriei în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu.
Procedura succesorală notarială se poate deschide numai în baza certificatului de deces. În cazul dezbaterii succesiunii cetățenilor români, este obligatoriu prezentarea certificatului de deces emis de autoritățile române.
Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili, de către creditorii succesiunii sau ai succesibililor, de către procuror, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim.
În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește de comun acord cu moștenitorii, numărul și calitatea moștenitorilor legali și a celor testamentari, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale. Numărul și calitatea moștenitorilor se stabilesc prin acte de stare civila și martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice mijloace de proba admise de lege.
Certificatul de moștenitor legal sau testamentar, cuprinde constatările notarului public cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, numărul și calitatea moștenitorilor și întinderea drepturilor ce le revin.
Codul fiscal prevede o scutire de impozit pentru succesiunile care se dezbat în termen de 2 ani de la data decesului. În cazul în care succesiunea se dezbate după acest termen, moștenitorii datorează un impozit de 1 % din valoarea bunurilor imobile cuprinse în masa succesorala. Acest impozit se datorează și în cazul eliberării unui certificat de moștenitor suplimentar cu privire la un imobil, chiar dacă certificatul de moștenitor inițial a fost emis în cadrul termenului de 2 ani. Impozitul se încasează de către notarul public, care are obligația de a-l vira la bugetul de stat.
Actele necedare, costurile și procedura completă de urmat pentru dezbaterea unei succesiuni se stabilesc numai în urma discuției cu un notar public. Însă, cu titlu exemplificativ, menționăm următoarele acte care sunt necesare de obicei pentru dezbaterea unei succesiuni:
Această procedură este de competența notarului public din biroul notarial situat în circumscripția teritorială a judecătoriei în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu.
Procedura succesorală notarială se poate deschide numai în baza certificatului de deces. În cazul dezbaterii succesiunii cetățenilor români, este obligatoriu prezentarea certificatului de deces emis de autoritățile române.
Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili, de către creditorii succesiunii sau ai succesibililor, de către procuror, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim.
În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește de comun acord cu moștenitorii, numărul și calitatea moștenitorilor legali și a celor testamentari, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale. Numărul și calitatea moștenitorilor se stabilesc prin acte de stare civila și martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice mijloace de proba admise de lege.
Certificatul de moștenitor legal sau testamentar, cuprinde constatările notarului public cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, numărul și calitatea moștenitorilor și întinderea drepturilor ce le revin.
Codul fiscal prevede o scutire de impozit pentru succesiunile care se dezbat în termen de 2 ani de la data decesului. În cazul în care succesiunea se dezbate după acest termen, moștenitorii datorează un impozit de 1 % din valoarea bunurilor imobile cuprinse în masa succesorala. Acest impozit se datorează și în cazul eliberării unui certificat de moștenitor suplimentar cu privire la un imobil, chiar dacă certificatul de moștenitor inițial a fost emis în cadrul termenului de 2 ani. Impozitul se încasează de către notarul public, care are obligația de a-l vira la bugetul de stat.
Actele necedare, costurile și procedura completă de urmat pentru dezbaterea unei succesiuni se stabilesc numai în urma discuției cu un notar public. Însă, cu titlu exemplificativ, menționăm următoarele acte care sunt necesare de obicei pentru dezbaterea unei succesiuni:
- Cererea – se completează în fata notarului public, pe un formular tip pus la dispoziția părții;
- Actele de stare civilă: (certificatul de deces al autorului, certificatul de naștere al succesorilor, si, după caz, certificatul de căsătorie sau sentința de divorț – dacă numele succesorului s-a schimbat prin căsătorie sau divorț);
- Testament (autentic sau olograf), daca este cazul;
- Doi martori care să nu fie rudă cu defunctul sau cu succesorii și să nu fie implicați în cauză;
- Actele de proprietate ale bunurilor mobile si imobile ale defunctului si certificate de atestare fiscală eliberate de Direcția de Taxe si Impozite Locale competentă, referitoare la bunurile mobile si imobile ale defunctului;
- Certificat de atestare fiscală emis pe numele defunctului de către Administrația Financiară competentă. Procedura obținerii acestui certificat va fi stabilită împreună cu notarul public;
- Dacă succesorii nu pot fi prezenți la dezbaterea succesiunii, se va prezenta procură în formă autentică pentru reprezentare la succesiune;